în doi peri

         Sintagma în doi peri poate fi citită, în funcție de context, ca o referire la doi pomi:

am văzut flori numai în doi peri din grădina lui

ca referire la două fire de păr:

se ținea doar în doi peri

sau la figurat:

i-a spus vorbe în doi peri –

cu înțeles neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, așa și-așa

un om înalt, în doi peri –

cărunt, între două vîrste (cu părul în două culori)

mergea clătinîndu-se, în doi peri –

amețit de băutură, cherchelit (între doi peri, din păr în păr).

         În doi peri, la figurat, este o formulare expresivă și glumeață a unei exprimări care, din diverse motive, refuză să spună lucrurilor pe nume. Și caracterizarea unui om între două vîrste după părul bicolor este una expresivă. Caracterizarea mersului unei persoane afumate ca mergînd în doi peri (din păr în păr) este asemănătoare cu a spune că merge pe trei cărări.

         Vorbirea în doi peri cred că face un apropo la faptul că vorbele nu au coerență, au o legătură foarte slabă între ele, se țin doar în doi peri. Totuși, această vorbire este una cu intenție. Ea vrea să ascundă, să înșele sau pur și simplu să omită. Nu este vorbire în dodii – aiurare, delir. Oricum, derivarea sensului este puțin obscură și sintagma, pentru devierea neclară a înțelesului, pare o locuțiune adverbială.

*

        

Dan Norea găsește acea situație despre care poate vorbi simultan, cu aceleași vorbe, și la propriu, și la figurat: culesul fructelor și flecăreala de rigoare. Nepoții și bunica culeg în doi pomi diferiți, dar destul de aproape ca să se poată auzi. Și cum e firesc, ca să treacă timpul mai ușor, schimbă-ntre ei vorbe de duh, vorbe de clacă, cuvinte fără greutate, flecăresc. Vorbesc în doi peri. Este cea mai performantă manieră de folosi o astfel de expresie.

toamna-n livadă -

nepoții cu bunica

vorbesc în doi peri

         Pentru Cristina Oprea, sintagma în doi peri se rezumă la sensul figurat legat de vorbe. Ziua Femeii pare să canonizeze faptul că la orice aniversare femeile se codesc să-și mărturisească vîrsta, ocolind întrebarea prin vorbe imprecise.

Ziua Femeii -

la-ntrebări despre vârstă

vorbe în doi peri

         Performanța lui Nelu Gârda este aceea de a înscena un dialog în care replica celui așezat pe scaun, la frizerie, să pară și o glumă, și un răspuns. De data asta însă, răspunsul poate fi interpretat și ca o indecizie sau ca un moment de uitare de sine.

la frizerie -

întrebat de tunsoare,

răspunde-n doi peri

         Vasile Conioși-Mesteșanu reușește să cumuleze apoteotic caracteristicile expresive ale oratoriei electorale. Vorbirii imprecise, în doi peri, i se adaugă vorbirea gratuită, fără rost, de florile mărului. Ultimul vers precizînd că vorbirea în dodii este de fapt pură înșelătorie a șarlatanilor care umblă după voturi. Frumusețea expresiei constă însă și în alternarea perilor cu mărul în aceeași sintagmă, și în faptul că gratuitatea poate fi percepută și ca vorbire despre florile mărului, ca și cum s-ar face conversație despre vreme cînd oamenii așteaptă să le vorbești despre problemele lor arzătoare.

vorbind în doi peri

de florile mărului -

iar campanie

Gardul de spini

Poemul de mai jos, al Doinei Bogdan Wurm, poate fi un exemplu de abilitate tehnică a folosirii jocului de cuvinte.

numai în doi peri -
peste gardul de spini trec
omizi şi vorbe

Poemul a fost compus la unul din concursurile HAIKU CLUB care cerea folosirea sintagmei în doi peri pentru jocul de cuvinte pe care îl permitea. O folosire performantă impunea un text în care sintagma să poată fi citită și interpretată în ambele sensuri. Și la propriu, în cazul de față fiind vorba de doi peri (pomi) care-și unesc crengile peste gardul de spini, înlesnind trecerea omizilor dintr-unul în altul. Și la figurat, caz în care vorbele se schimbă (trec același gard de spini) între oamenii, aflați de-o parte și de alta a gardului.

         Dacă prima parte a poemului conținea virtual ambele sensuri (într-o singură sintagmă), ea a fost totuși ajustată prin adaosul restrictiv al lui numai. Cele două sensuri se actualizau diferit (și totuși simultan) în funcție de agenții trecerii. Omizile treceau din pom în pom, vorbele treceau de la om la om. Numai se integra și el acestui rol dublu. Omizile treceau numai între cei doi pomi aflați în contact. Vorbele treceau numai ca vorbe de duh, vorbe de clacă, cuvinte fără greutate, flecăreală. Pentru că, se înțelege, persoanele aflate în curțile lor sau în livezile vecine socializau în doi peri. Pentru omizi era necesară apropierea intimă dintre pomi. Pentru oameni se respecta modalitatea protocolară de a vorbi lejer, oarecum neserios, pentru a întreține un contact pe care nu ții (sau ar fi hazardat) să-l amplifici.

         Trebuie să recunoaștem că dincolo de abilitatea verbală, autoarea a dat dovadă și de una regizorală a închipuirii unei scene care să adune laolaltă și să însuflețească personaje apte să facă împreună două lucruri deodată. O treabă dificilă și delicată. Poate de aceea și gardul nu este unul oarecare ci unul de spini. Trecerea implică un oarecare risc. E fără plasă de siguranță.