sporind liniștea

Tema

         Încercați să imitați ce vi se pare mai valoros și mai productiv pentru sensul poemului de mai jos:

salcâmi înfloriți –

zumzetul albinelor

sporind liniștea

Petru-Ioan Gârda

Ce este oare liniștea? Dicționarul spune: lipsă de zgomot, tăcere, calm, acalmie; stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. Poate spune haiku-ul mai mult? Da, pentru că el ipostaziază circumstanțele care o fac nu doar posibilă ci și plină de dinamism, de viață, de har. Care o instaurează ca ambianță, ca atmosferă, ca stare de spirit și de grație a lumii. Liniștea este poate această hărnicie fără stridențe, această armonie împăcată cu sine a firii și a facerii.

Dacă în acest poem n-ar exista cuvîntul sporind, totul ar fi de o banalitate crasă. Ar fi prezentate, cu o intenție mălăieț laudativă, prin două tușe scurte, doar două elemente, la urma urmei arhicunoscute și prăfuite liric, ale unei scene de primăvară tîrzie. Și calmul, și tihna tabloului ar fi lipsite de orice tensiune.

Sporind creează o relație paradoxală între zumzet și liniște. Scoate liniștea din amorțeală, din apatie, din letargie. O activează, o face vibratilă și vibrantă. Există sonorități pline de har - rumori și murmure, clipocit și susur, șoapte, freamăt, zvonuri – care se insinuează în golul, altfel supărător și angoasant, al liniștii egolatre pentru a o împlini. A o transfigura, îmblînzind-o pe măsura omului.

Cred că resortul cel mai important al poemului este această schimbare de macaz concentrată într-un singur cuvînt, care face poemul să decoleze din spațiul terestru în văzduhul spiritual.

Poeme primite

bunica toarce -
sfârâitul fusului
sporind liniştea

Maria Tirenescu a ales, și a făcut-o cu brio, să păstreze efectul final, poanta și parțial schematismul poemului. Ca și în poemul inițial e vorba de evocarea unei stări și a unei atmosfere de rumoare ușoară și tihnită pe care am trăit-o cu toții. Atenția ne este focalizată pe amănuntul expresiv – zumzetul albinelor versus sfîrîitul fusului – care însuflețește liniștea și, paradoxal, ne dă impresia (este ca și cum) că o sporește. Evident, în ambele cazuri liniștea care, îmi permit să spun, se întețește este una dezirabilă, benefică.

slujba de noapte -

bătăile de toacă

adâncind tihna

         Schimbînd puțin efectul – sporind liniștea cu adîncind tihna -, Vasilica Grigoraș alege alte două elemente care să compună scena. Bătăile de toacă în liniștea serii au același rezultat de accentuare, de adîncire a păcii, dar tihna, lipsită de griji, este puțin divergentă față de sentimentul pios  care populează atmosfera slujbei. Aici liniștea e de-a dreptul tihnă.

Regina Nopții -

cântecul greierului

sporind liniștea

Genovel-Florentin Frățilă

mirosul de tei –

ploaia torenţialǎ

sporind liniștea

Ana Drobot

Modificînd puțin circumstanțele și așezînd pe un fundal olfactiv dominant – regina nopții sau mirosul de tei – un eveniment auditiv – cîntecul greierului sau ploaia torențială -, consecințele sînt asemănătoare: liniștea devine mai consistentă și mai savuroasă. Este remarcabil faptul că ea este la fel de reactivă la un țîrîit fragil sau la  o dezlănțuirea stihială.   

De ce ar spori însă numai liniștea? Daniela Lăcrămioara Capotă găsește că și parfumul teilor poate fi sporit de cîntecul graurilor:

teii înfloriţi – / cântecul unui graur / sporind parfumul

         Poemele de mai jos schimbă însă macazul. Și liniștea, și tăcerea sînt acum ostile, ferparul și azilul, sînt asociate cu țipătul și cîrîitul sincopat al unor păsări nefaste, care amplifică latura negativă a liniștii – neliniștea tăcerii.

ferpar la poartă –

țipătul cucuvelei

sporind liniştea

Doina Bogdan Wurm

azil de bătrâni -

cârâitul bufniţei

sporind tăcerea

Cezar Florin Ciobîcă

         Făcînd din bătăile inimii amplificatorul, Ana Urma reușește să placheze și mai intim liniștea pe neliniște. Noaptea și nesomnul, straja sau priveghiul fac ca ritmul inimii să fie perturbat de orice zgomot devenit suspect. Liniștea sporește dar ca o permanentă și indecisă amenințare.

noapte de veghe –

bătăile inimii

sporind liniştea

         Se poate însă lucra și asupra modalității de amplificare a liniștii. Intensificarea sau adîncirea pot fi înlocuite de extindere (spațială). Pentru  Radu Tudosan, un apus pe plajă beneficiază de un alt agent dezvoltator: pescărușii și un alt procedeu de a progresa: propagarea, împrăștierea. 

apus pe plajă -
pescăruşii răspândind
liniştea serii

         Liniștea nu este pomenită de Maria Doina Leonte, dar e subînțeleasă din context: apusul și întinsul apelor. Singurătatea locului. În liniștea de aici, plescăitul vîslei sporește o anume neliniște magică.

apus în deltă -

sporind singurătatea

plescăitul vâslei

         Tot într-un spațiu deschis (sugerat doar), Lucreția Horvath are revelația altui spor. Șuieratul vîntului lărgind pustiul interior.

singurătate -

șuieratul vântului

sporind pustiul

         Mihai Mateiciuc face un exercițiu mai interesant. Într-adevăr, botnița dă cîinelui voie să zburde fără să pună-n pericol pe cineva. Civilizația are paradoxurile ei.

plimbare prin crâng -

botniţa dând câinelui

slobozenia

         Mai mult ca sigur, intenția lui Vasile Conioși-Mesteșanu nu a fost prinsă:

după cireşe -
bătăile inimii
peste-ale câinelui

Regional, despre cîinele care latră scurt și ritmat se spune că bate. La furat de cireșe bătăile inimii copiilor se suprapaun peste lătratul cîinelui de pază.