Cele de mai jos vă pot ajuta să
înţelegeţi care este structura haiku-ului. Cele cîteva fraze de la
fiecare punct sînt ilustrate printr-un comentariu multimedia la un haiku
antologic.
I
Prin cuvintele sale haiku-ul evocă imagini reale. De obicei două.
Între imagini nu există o legătură explicită. Cititorul trebuie să o descopere.
Ruptura existentă între imagini se numeşte kireji
şi e notată printr-o cratimă. Ea declanşează activitatea de căutare
prin care se crează o punte între cele două imagini diferite.
II
Haiku-ul este doar o schiţă, imaginile evocate mustesc însă de aluzii şi sugestii.
Prin
cîteva tuşe bine punctate, este declanşată o întreagă activitate
simbolică de contemplare, meditaţie şi reverie, în care cititorul
descoperă un univers de semnificaţii nenumite.
III
Maniera de a scrie un haiku este mult diferită de modul în care este
concepută poezia de factură occidentală. Diferenţele dintre cele două
tipuri de scriitură ţin de particularităţi culturale şi istorice
reflectate în deosebiri de mentalitate şi profile de personalitate.
Este interesantă prin urmare o paralelă între profilele celor două
categorii de autori. Trăsăturile lor, ţinînd de diferenţe psihologice,
morale şi existenţiale, vor fi ilustrate în continuare punînd în
opoziţie versuri caracteristice poeziei de factură occidentală şi
haiku-uri.
IV
Textul haiku-ului este doar un vehicol care transportă cititorul în faţa unor imagini.
Imaginile sînt cele care lucrează, prin aluziile şi sugestiile lor în mintea şi-n sufletul cititorului.
Despre
ceea ce se întîmplă acolo, despre corelaţiile pe care le face şi
emoţiile pe care le simte cititorul (după ce le-a simţit anterior
autorul) textul poemului tace.
V
Imaginile haiku-ului este bine să fie diferite.
Diferenţa
solicită activitatea exploratorie a cititorului pentru a găsi acea
legătură subtilă şi delicată care face implozie în sufletul său.
Tîlcul
poemului constă în a resimţi cum imaginile reale pot declanşa emoţia şi
se pot constitui în corelate obiective ale sentimentelor noastre.
VI
Haiku-ul este un poem stratificat. Cele trei nivele - textul, imaginile, simbolurile - dezvoltîndu-se unul din altul.
Textul curge liniar, imaginile dau extensie poemului, iar simbolurile îi dau volum, obţinînd astfel un obiect tridimensional.
VII
Haiku-urile au nevoie de un cuvînt sau o sintagmă care să facă referire la un anume anotimp. Acesta poartă numele de kigo.
Existenţa lui încadrează scena evocată de poem în atmosfera acelui anotimp şi o impregnează de simbolurile şi valorile lui.
Un comentariu:
Buna seara si LA MULTI ANI. Ma tot intrebam ce-nseamna, ce rol are acel kigo. Acum parca m-am mai lamurit. Dar eu am citit mai greu tot ce era-n dreapta comparatiei cu occidentalii, ca-i scris cu o culoare cam stearsa. Nu se vede bine ce-i scris, cel putin pentru mine. Un verde mai deschis ar merge mai bine cred.
Trimiteți un comentariu